duminică, 14 octombrie 2018

”Vara in care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Tibuleac


O haina urita si ieftina atrage dupa sine o alta haina urita si ieftina. O palma iertata va fi urmata neaparat de un pumn, iar o minciuna crezuta se va transforma intr-un cimitir de adevaruri. Coada ei de sirena - care, de altfel, stia ca ne enerveaza pe toti - era o completare a vietii ei triste si fara sens. Insa, daca ar fi schimbat-o doar pe ea, restul ar fi fost si mai evident.
Ochii mamei erau o greseala
Ochii mamei erau restul unei mame frumoase
Ochii mamei plingeau inauntru
Ochii mamei erau dorinta unei oarbe implinita de soare
Ochii mamei erau lanuri de tulpini frinte
Ochii mamei erau povestile mele nespuse
Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald
Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci
Ochii mamei erau cicatrice pe fata verii
Ochii mamei erau muguri in asteptare