Pe oameni trebuie sau să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău uşor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot răzbuna în schimb pentru ceva grav; aşa încît este necesar ca răul pe care i-l faci cuiva să fie de aşa fel, încît să nu ai a te teme de răzbunare.
Niciodată nu trebuie să laşi să se producă o neregulă numai pentru ca să eviţi războiul, deoarece pe acesta nu-l eviţi, ci doar îl amîni în defavoarea ta.
Este bine să urmăm exemplul arcaşilor pricepuţi care, observînd că ţinta pe care vor s-o atingă este prea departe şi cunoscînd în acelaşi timp pînă unde poate să bată arcul lor , ochesc cu mult mai sus decît este ţinta adevărată, dar aceasta nu pentru ca să ajungă cu săgeata lor la o înălţime atît de mare, ci pentru ca, fifîndu-şi o ţintă foarte înaltă, s-o atingă pe aceea pe care şi-au ales-o.
Oamenii îşi fac rău unul altuia fie din frică, fie din ură. Căci se înşeală acela care crede că oamenii mari uită insultele trecute pentru beneficiile prezente pe care le obţin.
Desigur că nu putem considera drept un act de merit faptul de a-şi ucide cetăţenii, de a-şi trăda prietenii, de a nu avea nicio credinţă, de a fi lipsit de milă şi de religie, deoarece toate acestea ăţi pot îngădui să cucereşti puterea, dar nu să obţii gloria.
Nedreptăţile trebuie săvîrşite toate împreună, pentru ca oamenii, gustînd din ele doar puţină vreme, să le simtă mai puţin apăsarea; binefacerile în schimb trebuie făcute încetul cu încetul, pentru ca să le simţim gustul vreme mai îndelungată.
Pe cei mari nu poţi să-i mulţumeşti în mod cinstit şi fără a le face rău celorlalţi, pe cînd poporul îl poţi mulţumi astfel; că ci dorinţele poporului sînt mai cinstite decît ale celor mari, întrucît aceştia din urmă vor să asuprească , iar celălalt vrea să nu fie asuprit.
Principele trebuie să se facă în aşa fel temut, încît, dacă nu-şi cîştigă iubirea supuşilor, să evite însă ura lor. Se pot împăca foarte bine cele două lucruri, anume să fii temut, şi să nu fii urît; lucrul acesta se va întotdeauna dacă principele se va feri de a pune mîna pe averile cetăţenilor şi supuşilor lui şi de a se atinge de femeile lor; iar atunci cînd ar fi constrîns să verse sîngele cuiva, s-o facă numai dacă există o justificare adevărată şi o cauză evidentă; dar mai presus de toate trebuie să se ferească de a se atinge de averile oamenilor pentru că oricine uită mai uşor moartea propriului tată, decît pierderea bunurilor care i-au fost luate.
Atunci cînd vezi şi auzi principele să-ţi pară că este numai mulă, fidelitate, integritate de caracter şi credinţa în Dumnezeu, mi cu seamă - credinţa în Dumnezeu.
Oamenii judecă mai curînd după ochi decît după mîini, întrucît fiecare ştie să vadă, dar prea puţini ştiu să pipăie. Fiecare vede ceea ce vrei să pari, dar puţini îşi dau seama ce eşti în realitate.
Lucrurile omeneşti sînt astfel orînduite încît dacă încerci să fugi de o situaţie grea, vei cădea cu siguranţă în alta. Prudenţa constă în a şti să cunoşti natura acestor situaţii grele şi a o alege pe cea mai puţin grea, drept bună.
Este mai bine să fii violent decît precaut, deoarece soarta e ca şi o femeie: dacă vrei s-o stăpîneşti, trebuie să i te împotriveşti.
