”De vorbă cu Emma” de Vitali Cipileaga

Să cauți fericirea împreună, nu fiecare separat.
Problema ta, a lui și a altor mii de oameni e că așteaptă prea mult.
În dragoste, ca și în viață, contează alegerile. Alegi corect, ai oameni buni alături. Alegi greșit, suferi. Alegi influențat, trăiești viața aluia. Alegi doar cu ochii, uiți de inimă.
Femeile sînt puternice, doar cind sunt iubite.
Viața îți aparține. Viața are toate motivele să te facă să lupți sau să te lași înfrînt. Asta și face diferența între cei care își trăiesc viața și cei care o trăiesc pe-a altora.                    
Dacă nu știi ce să simți față de un om, închide ochii și imaginează-ți că el nu este. Ce vei simți atunci?
Sînt oameni ca o binecuvîntare și oameni ca un blestem, Să îi accepți și pe unii, și pe alții, pentru că și unii, și alții te vor învăța cîte ceva.
Nu avem timp pentru îndoieli în viață. Nici pentru variante de rezervă. Mai bine să încerci, decît să nu știi cum este. Mai bine să trăiești, decît să aștepți. Pentru că ce nu avem la timp, devine o dorință consumată. Nu lăsa să ai, să simți, să găsești și să trăiești ceea ce nu ai fi vrut niciodată. Trăiește timpul, nu amintirile!
Femeile frumoase nu duc niciodată lipsă acută de oameni, dar sînt singure. Greșelile își au sensul lor. Pînă nu devin tatuaj pe suflet.
În fiecare relație apar inevitabil certuri și supărări. Diferența e că oamenii puternici se ceartă, dar depășesc toate momentele grele împreună. Pe cînd ceilalți vor căuta ceva mai bun în altă parte.
Cel mai deosebit ținut e ținutul de mînă. Cel mai bun vin e vin la tine. Cea mai frumoasă casă e casă de piatră.

”In umbra pasilor tai” de Vitali Cipileaga

Indioelile iți mănîncă toată fericirea și te lasă gol pușcă pe marginea unei prăpastii numită ”regret”.
Trăiește cu intensitate trecutul. Și înțelege, gîndindu-te la ea, că nu suferi după o femeie. Suferi după o amintire comună, după acel vis neîmplinit. Și atunci, oare o iubești cu adevărat sau iubești visul?
Poți schimba un om, iubindu-l! Afecțiunea este o nevoie umană primară. În această ecuație complicată și duală, de crere-ofertă, necunoscutele sunt cele care mențin echilibrul. Nu poți forța iubirea, dar o poți cîștiga, mizînd pe indicii cheie ai unei relații-timp, răbdare, implicare, iertare... Oricît de multe bătăi de cap nu ne-ar da, iubirea are în sine esență, pe cînd sngurătatea este goală, unul din ultimii îngeri izgoniți din Paradis care-și caută cu disperare drumul înapoi. Intimitatea, starea de confort regăsită alături de un om drag, necesitatea de a iubi și de a fi iubit constant de cineva cîntărește mai greu decît libertatea.
Poate pentru că ce-i mai rămîne unui om liber, dacă e privat de manifestările cele mai pure și mai naturale ale spiritului său? Dorința de a păstra un sentiment se transpune în dorința de a păstra omul. Dar adesea ne înșelăm crezînd  că odată cu omul dispare și sentimentul. Afecțiunea adevărată, trăită prin dragoste, este o binecuvîntare atemporală și transcendentă, așa cum e și sufletul omului.