Dar eu mă cunosc. Ştiu că singura mea reacţie va fi să înăbuş ce simt, pînă ce un cancer mă va roade pe dinăuntru. Deoarece chiar cred că o mare parte din boli sînt rezultatul unor emoţii reprimate.
Tăcerea nu e suficientă. E nu e nici un fel de răspuns. Reflectă doar surprindere, perplexitate.
Există cinci stadii prin care va trece intervievatul: apărarea, lauda,încrederea în sine, confesiunea şi încercarea de a îndrepta lucrurile.
Au învăţat să convieţuiască cu micile răni pe care le poate provoca o relaţie foarte apropiată le poate provoca, de vreme ce mai importantă eracăldura celuilalt.
E nostalgic, e vorba de ceva uitat şi fragil, cum sîntem cu toţii cînd ne prefacem că nu vedem calea pe care ne-a condus viaţa fără să ne ceară permisiunea, cînd ne tăgăduim propriul destin fiindcă ne poartă în direcţia fericirii, iar tot ce ne dorim de fapt este siguranţa.
E bine să vorbim despre flori toamna. Asta ne dă speranţa primăverii.
Pentru că şi iubirea lui Dumnezeu pentru noi e imposibilă. Niciodată nu i se va răspunde pe măsură, şi totuşi El continuă să ne iubească. Pavel compară Dragostea cu Prorocirea, cu Tainele, cu Credinţa şi cu Milostenia. De ce e Dragostea mai importantă decît Credinţa? Pentru că Credinţa e doar o cale care duce la Dragostea mai Mare. De ce Dragostea e mai importantă decît Milostenia? Deoarece Milostenia e doar una din manifestările Dragostei.Şi întregul e mereu mai important decît partea. Mai mult, Milostenia este doar una dintre căile pe care le foloseşte Dragostea ca să încurajeze omul să se apropie de seamănul său.
Nu există nimic mai important ce putem dărui decît reflectarea Dragostei în vieţile noastre. Acesta e adevăratul limbaj universal.
Tot ce căutăm cu mult entuziasm de îndată ce atingem vîrsta adultă - dragoste, slujbă, credinţă - se transformă pînă la urmă într-o povară prea grea. Există un singur mijloc de a scăpa din asta: prin iubire. A iubi înseamnă a transforma sclavia în libertate.
Singură îţi vei da seama că faci ce nu trebuie. Lumina din sufletul dumitale e mai mare decît întunericul. Dar pentru asta trebuie să joci pînă la capăt.
Unde e bărbatul care are acum cel mai mare afrodisiac din lume, puterea?
Monotonia, dragostea poate rezista la asta, dar pentru pasiunee ceva fatal.
Dragostea nu e doar un sentiment; e o artă. Şi, ca orice artă, nu ajunge inspiraţia, trebuie
şi multă muncă.
O persoană înspăimîntată nu distinge niciodată realitatea. Preferă să se ascundă în fanteziile sale.
Înainte de cele mai mari furtuni vine un moment cînd vîntul se opreşte şi totul dă impresia că e absolut normal.
Fiindcă lucrurile care nu se termină clar lasă întotdeauna o uşă deschisă, o posibilitate neexplorată, o şansă ca totul să redevină cum a fost înainte.
Gravează-ţi lucrurile în inimă. E mai important decît să încerci să le arăţi oamenilor ce trăieşti.
Ceea ce ucide legătura între două persoane e tocmai lipsa de provocări, senzaţia că nimic nu mai e o noutate. Avem nevoie să fim în continuare o surpriză unul pentru celălalt.
Înţelepciunea şi experienţa nu transformă omul. Timpul nu transformă omul. Singurul lucru care ne transformă e dragostea.
Cînd dăruim totul, nu mai avem nimic de pierdut. Şi atunci dispar frica, gelozia, plictisul şi rutina, şi rămîne doar lumina unui gol care ne sperie, dar ne apropie unul de celălalt. O lumină care se schimbă tot timpul, şi asta e ceea ce o face frumoasă, plină de surprize - nu întotdeauna cele pe care le aşteptăm, ci cele cu care reuşim să convieţuim. Să iubeşti din plin înseamnă să trăieşti din plin. Să iubeşti pentru totdeauna înseamnă să trăieşti pentru totdeauna. Pentru că a trăi înseamnă a iubi. Să căutăm mai întîi dragostea, şi tot restul vieţii ne va fi dăruit.
Tăcerea nu e suficientă. E nu e nici un fel de răspuns. Reflectă doar surprindere, perplexitate.
Există cinci stadii prin care va trece intervievatul: apărarea, lauda,încrederea în sine, confesiunea şi încercarea de a îndrepta lucrurile.
Au învăţat să convieţuiască cu micile răni pe care le poate provoca o relaţie foarte apropiată le poate provoca, de vreme ce mai importantă eracăldura celuilalt.
E nostalgic, e vorba de ceva uitat şi fragil, cum sîntem cu toţii cînd ne prefacem că nu vedem calea pe care ne-a condus viaţa fără să ne ceară permisiunea, cînd ne tăgăduim propriul destin fiindcă ne poartă în direcţia fericirii, iar tot ce ne dorim de fapt este siguranţa.
E bine să vorbim despre flori toamna. Asta ne dă speranţa primăverii.
Pentru că şi iubirea lui Dumnezeu pentru noi e imposibilă. Niciodată nu i se va răspunde pe măsură, şi totuşi El continuă să ne iubească. Pavel compară Dragostea cu Prorocirea, cu Tainele, cu Credinţa şi cu Milostenia. De ce e Dragostea mai importantă decît Credinţa? Pentru că Credinţa e doar o cale care duce la Dragostea mai Mare. De ce Dragostea e mai importantă decît Milostenia? Deoarece Milostenia e doar una din manifestările Dragostei.Şi întregul e mereu mai important decît partea. Mai mult, Milostenia este doar una dintre căile pe care le foloseşte Dragostea ca să încurajeze omul să se apropie de seamănul său.
Nu există nimic mai important ce putem dărui decît reflectarea Dragostei în vieţile noastre. Acesta e adevăratul limbaj universal.
Tot ce căutăm cu mult entuziasm de îndată ce atingem vîrsta adultă - dragoste, slujbă, credinţă - se transformă pînă la urmă într-o povară prea grea. Există un singur mijloc de a scăpa din asta: prin iubire. A iubi înseamnă a transforma sclavia în libertate.
Singură îţi vei da seama că faci ce nu trebuie. Lumina din sufletul dumitale e mai mare decît întunericul. Dar pentru asta trebuie să joci pînă la capăt.
Unde e bărbatul care are acum cel mai mare afrodisiac din lume, puterea?
Monotonia, dragostea poate rezista la asta, dar pentru pasiunee ceva fatal.
Dragostea nu e doar un sentiment; e o artă. Şi, ca orice artă, nu ajunge inspiraţia, trebuie
şi multă muncă.
O persoană înspăimîntată nu distinge niciodată realitatea. Preferă să se ascundă în fanteziile sale.
Înainte de cele mai mari furtuni vine un moment cînd vîntul se opreşte şi totul dă impresia că e absolut normal.
Fiindcă lucrurile care nu se termină clar lasă întotdeauna o uşă deschisă, o posibilitate neexplorată, o şansă ca totul să redevină cum a fost înainte.
Gravează-ţi lucrurile în inimă. E mai important decît să încerci să le arăţi oamenilor ce trăieşti.
Ceea ce ucide legătura între două persoane e tocmai lipsa de provocări, senzaţia că nimic nu mai e o noutate. Avem nevoie să fim în continuare o surpriză unul pentru celălalt.
Înţelepciunea şi experienţa nu transformă omul. Timpul nu transformă omul. Singurul lucru care ne transformă e dragostea.
Cînd dăruim totul, nu mai avem nimic de pierdut. Şi atunci dispar frica, gelozia, plictisul şi rutina, şi rămîne doar lumina unui gol care ne sperie, dar ne apropie unul de celălalt. O lumină care se schimbă tot timpul, şi asta e ceea ce o face frumoasă, plină de surprize - nu întotdeauna cele pe care le aşteptăm, ci cele cu care reuşim să convieţuim. Să iubeşti din plin înseamnă să trăieşti din plin. Să iubeşti pentru totdeauna înseamnă să trăieşti pentru totdeauna. Pentru că a trăi înseamnă a iubi. Să căutăm mai întîi dragostea, şi tot restul vieţii ne va fi dăruit.
