luni, 6 ianuarie 2014

LECŢIA FLUTURELUI

   Într-o zi, într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om care trecea din întîmplare pe acolo, s-a oprit curios să vadă cum iese fluturele din cocon. După multe încercări, părea că fluturele a abandonat lupta, căci gaura rămăsese la fel de mică.
   Omului i s-a făcut milă şi s-a decis să ajute insecta: cu ajutorul unui fîrf de pix a lărgit deschizătura coconului, iar fluturele a ieşit imediat. Însă corpul fluturelui era slab şi anemic; aripile sale erau puţin dezvoltate şi abia se mişcau.
   Omul a continuat să privească, crezînd că dintr-un moment  în altul fluturele îşi va lua zborul. Însă nu s-a întîmplat aşa: fluturele şi-a trăit restul vieţii tîrîndu-se pe pămînt, neputînd să zboare.
   Ceea ce omul, în gestul său de bunătate şi în efortul său de a ajuta, nu a înţeles era că ieşirea din cocon prin forţe proprii era efortul necesar pentru ca fluturele să-şi dezvolte aripile, pentru a putea zbura mai tîrziu. Era chinul, încercarea prin care viaţa îl punea să treacă pentru a putea creşte şi a se putea dezvolta.
   Uneori efortul e exact lucrul de care avem nevoie în viaţă. Dacă ni s-ar permite să trăim viaţa fără să întilnim obstacole, am fi limitaţi. Nu am putea niciodată ajunge puternici. Nu am putea zbura niciodată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu