Toti ascund esecuri. Cicatrici imense lasate de bataliile din trecut.
Nu succesul este cel care ne ajuta sa evoluam. El vine si pleaca. De multe ori ne amorteste si ne arunca inapoi in "cusca cu lei". Evoluam prin esecurile noastre pana in punctul in care ne dam seama ca nu exista de fapt... o finalitate.
Prima oara cand faci un lucru, oricum il faci prost.
Oricand te decizi sa faci ceva pentru tine, ca este acum sau peste 7 ani, ORICUM VEI ESUA INAINTE DE A AJUNGE ACOLO UNDE VREI.
Nu exista drum spre succesul personal in care dalele pe care calci sa fie stralucitoare, netede, impecabile. Acel drum este iluzoriu. Nu exista. Este o hrana a egoului.
Asa ca intrebarea mea de final este: daca tot nu exista drum neted si esecul oricum vine, oricat astepti...nu mai bine te specializezi in esecuri la inceput?
Perfectiunea exista doar in imperfectiunile din noi. Iar Dumnezeu, cand se va uita la tine, la poarta raiului, nu te
primi dupa perfectiunea sufletului, ci dupa cicatricile pe care le
gaseste acolo. Pentru ca cicatricile pe care le capeti pe drum sunt dovada ca evoluezi si ca dezvolti o relatie cu esecurile care vin inspre tine.
Pentru ca daca faci greseli, inseamna ca faci lucruri noi, testezi, inveti, te misti. Te schimbi si schimbi lumea.
Inseamna ca faci lucruri pe care nu le-ai mai facut in viata ta si, mai important de atat, faci CEVA in adevaratul sens al cuvantului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu